Teaca

 

Teaca este o comuna situată în sud estul judeţului Bistriţa- Năsăud, pe DN 15A Reghin-Bistriţa, la 25 km de Reghin şi la 33 km de Bistriţa, pe cursul superior al râului Dipşa, într-o zonă de contact a Dealurilor Lechinţei cu Colinele Mădăraşului, la poalele de sud-est ale culmii Şieu. Comuna Teaca se afla in zona colinara cu dealuri ce nu depasesc 500 m inaltime.


Comuna este mărginită :
- la nord cu comuna Mărişelu,
- la nord-vest cu comuna Galaţii Bistriţei,
- la vest cu comuna Sânmihaiu de Câmpie,
- la sud cu comuna Milaş,
- la vest cu judeţul Mureş,
- la nord-est cu comuna Şieu.


Comuna Teaca are în componenţă şase sate: Teaca, satul de reşedinţă, Archiud, Budurleni, Ocniţa, Pinticu şi Viile Tecii.Poziţia geografică a localităţii a favorizat aşezările umane încă din timpul dacilor şi a constituit o zona de legătura între castrele romane din Odorheiu-Bistriţei şi Reghin-Brâncoveneşti, mărturie stând şi astăzi drumul pietruit de romani de pe Hagăul Tecii.


Distanţele rutiere dintre centrul de comună şi celelalte sate aparţinătoare sunt aproximativ egale, rezultând o răspândire uniformă a satelor faţă de centrul de comună, distanţa medie fiind de 6,4 km.


Săpăturile şi descoperirile arheologice atestă că satul Teaca cât şi localităţile componente datează înca din neolitic.
Localitate cu populaţie de colonişti germani, Teaca este atestată la 1318 şi a fost târg, oraş între 1874 şi 1884, comună, centru administrativ de plasă etc. Zona a fost populată cu sași încă din perioada 1161-1241.Teaca a fost posesiune a mai multor familii nobiliare. Din 1486 a devenit târg. Între 1874-1884 a fost oraș în cadrul comitatului Cluj, apoi a redevenit comună, reședința plășii Teaca, cu primărie, judecătorie, notariat, oficiu de cadastru și secție financiară. După 1919 a rămas reședință de plasă, însă în cadrul județului Mureș (interbelic). În 1968 a trecut la judeţul Bistrița-Năsăud.


Satul Teaca este aşezat în zona cotului pe care îl face Valea Dipşei pentru a se îndrepta spre nord-vest. Culoarul tăiat de acest pârâu atinge în acest sector extensiunea maximă, la aceasta contribuie şi văile unor pâraie mai mici, tributare aceluiaşi pârâu. Zona aceasta cu aspect de bazin este dominată spre nord de un brâu de dealuri înalte şi povârnişe iar spre sud-est de dealuri mai joase cu pante domoale.


Prima atestare documentară a localităţii datează încă din anul 1318, când comitele de Alba Iulia, la data de 14.10.1318, raportează regelui Carol Robert că moşia Soimus (Stupini) a dat-o magistratului Petru. Pentru ducerea la îndeplinire a fost încredintat parohului Eberhard din Teke (Teaca). În timp, Teaca a purtat mai multe nume cum ar fi: Teke - 1318, Opidum Teke - 1446, Vilia Theke - 1464, Tyaka - 1808, Tekendorf - 1854.


Etimologia locului s-ar deduce de la grecescul Theke (sau Theka în limba germana, Teka în latină) în limbajul curent însemnând „teacă", ceva în care se pot ţine anumite lucruri.


Exista şi varianta Decke, care înseamnă înveliş, ceva ce acoperă (papură, stuf), care face aluzie fie la aşezarea ocrotită de culmile din împrejurimi, fie la plantele de stuf, utilizate multă vreme ca materie primă în confecţionarea acoperişurilor de case. Există ipoteza ca ar fi existat lacuri, însăşi vatra satului ar fi fost un fund de lac.


Satul Pinticu este limitat în nord-est de dealurile înalte ale culmii Şieu, Sinioara, în care apar gresii rezistente; spre sud-vest se deschide din ce în ce mai larg ulucul depresionar al Văii Dipşei. Pinticu are un cadru natural armonios, cu terenuri agricole destul de fertile, păduri, livezi, păşuni şi fâneţe. În partea de nord a satului se afla «baia de sare», o groapă de 12/6 m, cu apă sărată şi nămol sărat, alimentate de un mic pârâiaş sărat din vecinătate. Concentraţia de săruri este de 243 mg/l. La începutul sec. al XX- lea , aici erau amenajate «Băile lui Taler», băi reci şi calde, distruse în timpul celui de-al doilea război mondial şi rămase neamenajate pâna astăzi.


Localitatea Pinticu, mai demult Pintic, este atestată documentar din 1319, iniţial sub numele Pintuch.
Satul Viile Tecii este situat tot pe axul pârâului Dipşei şi este străjuit spre est de ramurile vestice ale dealurilor Şieului, iar spre vest, relieful este format de zona colinară a câmpiei.


Satele Teaca, Pinticu, Viile Tecii sunt aşezate pe albia majoră a pârâului Dipşei şi pe pantele zonei limitrofe, avand o stabilitate corespunzătoare.


Satul Burduleni apare pentru prima dată în documente în conscripţia românilor din Transilvania ( Conscripţia Klein), sub denumirea de Budureleo, în anul 1733.


Satul Archiud este amintit încă din 1238 cu numele de Erkud.


Satele Ocniţa şi Archiud se găsesc la marginea estică a Câmpiei Transilvaniei, a ulucului depresionar format de Valea Dipşei venind în contact cu limita apuseană.

 

Comuna Teaca este şi un vechi centru de cojocărit (din 1580), cunoscut pentru cojoacele si pieptarele decorate floral şi tot în comună a fost şi frumosul castel Foldvary construit în anul 1753, azi doar ruine.

Comuna Teaca, cu viile sale de la Urmeniş şi Viile Tecii face parte din podgoria Lechinţa. Cultura viţei de vie în aceasta podgorie este foarte veche. Practicată, la început de către daci, ea s-a dezvoltat tot mai mult în timpul stăpânirii romane, când comerţul cu vin era prioritar. Mai târziu, venirea saşilor în secolele XII-XIII a impulsionat şi mai mult dezvoltarea viticulturii. Localitatea viticola din aceasta podgorie, atestată din vechi timpuri, este Teaca. În evul mediu Teaca devenise un centru viticol destul de important iar în anul 1546 aici se înfiinţează breasla dogarilor.Lechinţa, Teaca şi Bistriţa au constituit întotdeauna adevărate perle ale viticulturii româneşti; denumirile vinurilor lor se pronunţă cu respect în ţară şi străinătate.


Personalități culturale locale

 

• Francisc Păcurariu: S-a născut la 1 ianuarie 1920, în comuna Teaca. A murit la 13 martie 1997, la București. Prozator, eseist și poet. Fiul lui Efrim Păcurariu și al Mariei (n.Szabo). Studii elementare le face în comuna natală (1928-1932). În perioada studiilor universitare,este redactor la "Tribuna Ardealului" (1940-1944), pe urmă continuă tot ca redactor responsabil al gazetei "Înfrațirea" din Târgu-Mureș, între anii 1944-1945; redactor la pagina pentru Ardeal a ziarului "România Liberă" (1945-1946); redactor la "Lupta Ardealului" din Cluj (1946-1947); consilier la Legația Română din Budapesta (1948-1952).


În anii 1950 devine director adjunct, apoi director al Direcției Presei din Ministerul Afacerilor Externe (1952-1956). În același timp e conferențiar la Catedra de Literatură română și universală la Institutul de Relații Internaționale. Avanseaza ca şi consilier la Ambasada României din Belgrad (1956-1958) și la cea din Roma (1958-1959). Trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României în Argentina și Uruguay (1959-1963), a fost membru supleant al delagației române la sesiunea jubilară ONU din 1960. Director al Direcției Presei din Ministerul Afacerilor Externe (1963-1968); ambasador al României la Atena și Nicosia (1969-1973), apoi director al Direcției pentru Cultura și Presă din Ministerul Afacerilor Externe, secretar al Comisiei Naționale Române pentru UNESCO, se pensionează în 1975.


Publică poezii, studii și eseuri despre cultura latino-americană, traduceri, povestiri, romane. Publică "Antologia literaturii precolumbiene" în anul 1973 . Factura romanelor sale este preponderent bazată pe fapte istorice. Prin materie epică, prin problematică, prin factura stilistică, romanele lui Francisc Păcurariu se înscriu în tradițiile realismului ardelenesc.


În prezent, Biblioteca comunei natale îi poartă numele; fațada edificiului este împodobită cu un portret în basorelief al scriitorului, realizat de sculptorul Bodo Levente.

 

Situri arheologice

 

Tot pe teritoriul comunei Teaca, în satul Viile Tecii, se găsesc importante vestigii ale civilizaţiilor demult apuse. Aici s-au descoperit urme de civilizaţie din epoca bronzului, care se află în Repertoriul Arheologic Naţional,după cum urmează

 

- Aşezarea din epoca bronzului de la Viile Tecii,o aşezare civilă care este situată la SV de sat, în stânga Văii Dipşei.

Aşezarea din epoca bronzului de la Viile Tecii, Slatină, locuire civilă aflată la 3 km est de centrul localităţii. Situl arheologic de la Viile Tecii- La Cetate. pe o înălţime situată în stânga şoselei Bistriţa - Reghin, la ieşirea din localitatea Viile Tecii, spre Teaca, tot din Epoca medievală, Latène / sec. IX - XII, sec. XIII - XVI, sec. I .


- Fortificaţiile de la Viile Tecii localizate pe Dealul Cetăţii, promontoriu la SE de sat, datând din Epoca medievală, Hallstatt, Latène / sec. XIII - XIV.


În satul Ocniţa, pe valea de la vest de sat, sunt localizate urmatoarele vestigii ale vechilor civilizaţii: situl arheologic Valea Lupului, care are în compoziţia sa o necropolă datând din seculul al IV- lea p.Ch şi trei aşezări civile din diferite perioade : sec. al IV- lea p.Ch.epoca medieval timpurie, sec. II- III p.Ch. şi din epoca bronzului si situl arheologic La Dalme care este format din trei aşezari civile datând din epoca bronzului şi din sec. XI- XII p.Ch.


Zilele comunei Teaca


Zilele comunei Teaca sunt sărbătorite anual la sfârşitul lunii iulie. Sătenii participă cu mic cu mare la această sărbătoare, ocazie cu care urcă pe scenă formaţii de muzică si dansuri populare, au loc focuri de artificii şi distracţia este prioritară.

 


Trasee turistice


Sat Teaca - Dealurile Lechinţei - Colinele Mădărasului - Dealul Şieu/râul Teaca - Biserica evanghelică din sec.al XIII- lea.

Sat Viile Tecii - Dealurile Lechinţei - Colinele Mădărasului - Dealuil Ciuha/râul Dipşa - vestigii neolitice-ceramică cenusie, Castelul "Foldvary" 1753, Rezervatie forestieră.

 

 

Înapoi